Crucea de merit este o distincție deosebit de importantă care se acordă doar personalităților care au dovedit un angajament extraordinar cu condiții foarte stricte privind acordarea acestui ordin. Josef Hölzli a primit acest ordin, conform discursului ambasadorului Werner Hans Lauk, ca semn important și vizibil al aprecierii implicării neobosite a acestuia in activitatea de promovarea a minorității germane fiind totodata si un pilon de bază al relațiilor româno-germane. Distinctia a fost acordata de asemenea drept mulțumire și impuls pentru continuarea eforturilor, în egală măsură, în interesul Germaniei și al României.
Josef Hölzli s-a născut la 6 septembrie 1952 la Seini, județul Maramureș, rămânând fidel acestei regiuni din nord-vestul țării. A studiat între 1971-1976 construcții de mașini la Institutul politehnic București, lucrând apoi timp de doi ani ca inginer la Fabrica de masini de rectificat din Cluj Napoca, însă se întoarce în regiunea natală unde până în 1985 predă desen ethnic și tehnologie la liceul IPA în Satu Mare, ocupând apoi până în anul 1997 funcția de director tehnic al companiei Saturn. Astăzi este director executiv al Forumului regional Transilvania de Nord și al Forumului județean Satu Mare, dar și președintele ales al organizației locale Satu Mare a Forumului german și presedinte al Consiliului parohial al comunității catolice de limbă germană Calvaria. Este directorul Fundației satmarene pentru Cooperare Internațională Satu Mare și Transilvania de Nord și director executiv al singurei Camere a meșteșugarilor din România. Asociația Economică Germano-Română pentru regiunea de Nord Vest se mândrește cu un vicepreședinte de nădejde, foarte implicat în activitățile întreprinse.
Cu ocazia acestui moment festiv ne-a acordat câteva minute răspunzându-ne la mai multe întrebări.
Î: 25 de ani în slujba comunității și în special a mediului de afaceri. Ce au însemnat acești 25 de ani, faceți un scurt bilanț.
J.H.: Fundația Sătmăreană de Cooperare Internațională este prima fundație de promovare economică constituită în zona noastră. A luat ființă în 1991 și a fost gândită să lucreze în stilul unui plan Marshal. S-a constituit un capital inițial din partea guvernului Germaniei, capital care a fost acordat întreprinzătorilor sub formă de credite și a functionat în sistem revolving, adică pe măsură ce se încasau banii din rambursările din proiecte din aceste credite s-au constituit fonduri pentru noi și noi credite. Am ajuns astăzi după 25 de ani să avem peste 600 de unități sprijinite, unele sprijinite de două, de trei ori, altele o singură dată. Am dat 1100 de credite în valoare de aproape 8 milioane de euro. Făcând un bilanț din 1991 încoace al numărului de locuri de muncă care s-au creat în agricultură sau în mica industrie sau în servicii ajungem la o cifră impresionantă de 6000 de locuri de muncă. Prin modul nostru de a lucra întreprinzătorii, deschis, simplu, fără birocrație mare, un mod de lucru fair-play și clar orientat spre dotarea acestor mici întreprinzători cu utilaje, cu tehnică, cu ceea ce este necesar ca să producă, cu mijloace de producție am fost atractivi pentru intreprinzatori. Pe de altă parte aceste credite au fost foarte avantajoase pentru că ele s-au acordat fără dobândă, ba mai mult, la început restituindu-se doar 70% din suma pe care au primit-o pentru ca aceste unități să se capitalizeze. Am sprijinit unități care au pornit de la zero, altele care aveau un anumit stadiu de dezvoltare și s-au dezvoltat mai departe cu ajutorul dotărilor, a utilajelor achiziționate din fondurile puse la dispoziție. Din punct de vedere legislativ lucrurile s-au lămurit pe parcurs astfel că de mulți ani funcționăm ca și instituție financiară nebancară, adică IFN, fiind sub controlul Băncii Naționale a României. Rezultatele se pot vedea în materialele pe care le-am pregătit de-a lungul timpului, articole din ziare, cum au reacționat partenerii noștri din Germania. În Germania, ca partener am avut Ministerul Federal de Interne, prin care am colaborat cu o organizație intermediară cu care și astăzi păstrăm relațiile și dezvoltăm noi proiecte.
Î: Sunteți alături de Fundația Sătmăreană de ani de zile implicându-vă zi de zi în tot ce înseamnă activitatea acesteia. Ce înseamnă Fundația Sătmăreană pentru Dvs.?
J.H.: Eu sunt de la constituirea ei de către Forumul Regional. Am avut câțiva membri fondatori, îmi aduc aminte de domnul Kaiser, de părintele Fuhrmann, domnul părinte Schupler, care erau în conducerea Forumului constituindu-ne ca și persoană juridică, ca și fundație funcționând de 25 de ani. Eu am preluat această misiune chiar de la începutul fundației. Am lucrat 6 ani după job-ul meu principal, după-masa, iar după aceea ca și angajat la Fundația Sătmăreană.
După atâția ani și discuții, consultări cu întreprinzătorii, cu informații și cu seminarii primite din partea părții germane care a avut grijă să fim instruiți și să lucrăm într-un stil apropiat de cel al lor mi-a fost tare la suflet de la început. Am observat foarte multe lucruri în domeniul economic la nivel de județ, și nu numai, ci și în Maramureș, Sălaj și Bihor, județe care tot la Fundația Sătmăreană sunt arondate ca și sprijin pentru comunitatea germană și cei cu care conviețuiesc, lucruri pe care am încercat puțin, puțin să le îndreptăm. Una dintre problemele cu care ne-am confruntat a fost aceea că micii meseriași aproape că au dispărut din zona noastră, dar nu numai de aici, ci din toată România pentru că a fost o politică comunistă, cea a companiilor mari, a grandomaniei, și cei mici și privați nu au avut ce să caute. În acest sens, după revoluție când s-a simțit nevoia serviciilor pentru populație, nevoia de constituire de mici ferme, când s-a terminat cu CAP-urile sau în domeniul producției când s-au desființat marile întreprinderi, cei mici nu aveau capital și trebuiau ajutați și școlarizați. Multe dintre lucrurile pe care le-am observat am început să le și implementăm. Camera Meșteșugarilor este una dintre organizațiile pe care le—am constituit ca și Fundație Sătmăreană. Am fost mai mulți membri fondatori însă inițiativa a venit de la noi, observând cât de necesară este pregătirea profesională a oamenilor.
Î: Mi se pare interesant că ați văzut toată această evoluție a economiei în acești 25 de ani, deloc puțini și vă admir pentru că vă implicați zi de zi și indiferent cine vă calcă pragul știți să îi dați un sfat bun. Astăzi primiți o distincție menită a vă mulțumi pentru toată slujba depusă în folosul comunității. Cum vă simți?
J.H.: Mă simt măgulit pentru că nu m-am așteptat la așa ceva. Eu nu mi-am făcut decât datoria. Pe lângă datoria la Fundația Sătmăreană m-am implicat ca și voluntar, ca și membru al Forumului German în diverse grupe de lucru, în promovarea economică pe linie de forum, în investiții... M-am implicat destul de mult atunci când s-a pus pe picioare Liceul German, de exemplu. M-am implicat în multe proiecte care au fost legate de promovarea etnicilor germani și nu numai din zona noastră. Cred că această distincție se referă la această latură a activității mele și nu îmi aparține numai mie.
Î: Care vă este cel mai drag proiect?
J.H.: Sunt mai multe în fiecare domeniu. În promovarea economică este Camera Meșteșugarilor dar și Asociația Economică Germano-Română pentru Regiunea de Nord Vest, unde suntem membri fondatori și am pornit-o în urmă cu 15 ani când încă nu era persoană juridică, sub conducerea domnului Engelmann un domn care s-a implicat destul de mult la început și după aceea au continuat în mod profesional domnii Brumboiu și Cadar, ca președinți, mă refer, pe domeniul economic. La școlarizare, învățământ mă refer la Liceul German, nu am fost actorul principal din partea Forumului însă am fost unul dintre cei care am susținut constituirea Liceului German și după constituire m-am implicat în investițiile pe care partea germană le-a făcut acolo.
Î: Proiectele nu se opresc aici. Cu ce continuați?
J.H.: Continuăm cu noi proiecte, nu ne oprim aici. Eu mi-aș dori foarte mult ca Legea meșteșugurilor, o lege care de mult așteaptă pentru a fi dezbătută de Camera Deputaților, să fie votată în Senat. Cred că apariția acestei legi este foarte necesară pe deoparte, și, pe de alta cred că această lege ar ajuta ca aceste camere ale meșteșugarilor să își facă datoria. Deocamdată este una singură în țara noastră pe care am numit-o noi așa în Satu Mare și cred că așa este necesar în fiecare județ. Nici nu ar strica să ne luăm după acest model german după care ne-am luat și noi și după care s-a făcut și proiectul de lege a meșteșugurilor care așteaptă să fie dezbătut și sper, după, și promulgat.
