Domnul Szepeschy, născut în Satu Mare la data de 13 Octombrie 1946, este în continuare un observator atent al scrimei, atât pe plan național în țara adoptivă, Germania cât și pe plan internațional. Din această cauză și tristețea resimțită de dânsul atunci când echipa Germaniei a rămas pentru prima dată după anii '80 fără medalie la Jocurile Olimpice de la Rio.
„Anul 1992 a declanșat decadența” spune dânsul cu tristețe. Acest fapt nu este întâmplător în opinia dânsului având în vedere faptul că mulți sportivi actuali trăiesc din scrimă și nu pentru scrimă. Aceste remarci au fost trimise de fostul scrimer la Asociația Europeană și Națională Germană de Scrimă, rămânând însă fără răspuns, confirmând o oarecare nepăsare cu care se confrunta acest sport. Dânsul însă continuă să insiste, nu ezită să își exprime părerea adesea critică, considerând că trebuie spus lucrurilor pe nume în speranța unei eventuale îmbunătățiri. Ceea ce îi lipsește marelui scrimer, cel mai mult în sportul practicat cu pasiune, atâția ani, sunt idealiștii.
Domnul Szepeschy nu a ezitat când a fost invitat de Federația Română de Scrimă să îți ofere sfatul în domenii importante precum Marketing și Dezvoltare. O idee care s-a născut în sfera dansului și a fost pusă în aplicare, a fost constituirea unor cluburi private de scrimă în România. În jurul Bucureștiului există în acest moment 16 asemenea cluburi. Scrimerul s-a implicat activ în probleme de marketing, pregătire a antrenorilor, a fost prezent la București cel puțin o dată pe lună în perioada în care proiectul era pe rol. Succesul nu a întârziat să apară: La Olimpiada de la Rio, echipa de Spadă – fete a României a câștigat prima Medalie de Aur.
Domnul Szepeschy trăiește de 45 de ani în Heidenheim. A ajuns acolo înainte de Revoluția din România, parcurgând următoarele etape: La turneul mondial din Milano s-a prezentat la consulatul Germaniei unde a primit imediat viză, astfel în 25 ianuarie 1972 se prezenta la Stuttgart de unde era preluat 3 zile mai târziu de cel care avea să-i devină un prieten foarte bun, domnul Paul Gnaier, stabilindu-se definitiv în Germania.
Cariera tânărului talentat, născut din mama de origine germană și tată maghiar a luat în țara adoptivă o întorsătura fascinantă: a câștigat în anul 1973 titlul de Campion Mondial împreună cu echipa de spada a Germaniei împotriva a până atunci imbatabilei echipe a Ungariei. Președintele Republicii Federale Germane i-a oferit cu ocazia respectivă „Foaia de Dafin de Argint”, cea mai înaltă distincție sportivă a Germaniei. La alegerea „Sportivului Anului” în anul 1974 s-a clasat pe locul al doilea. A fost convocat de 98 de ori în echipa națională a României și de 21 de ori în cea a Germaniei. În Hamburg a studiat la Academia de Scrimă și s-a pregătit pentru a deveni profesor de sport și psiholog sportiv. Anul 1983 a venit cu schimbări: a schimbat domeniul de activitate din Sport în Economie cu reușite la fel de importante. Și astăzi este consultant pentru două societăți și îndeplinește de asemenea o serie de funcții onorifice. Una dintre aceste funcții este cea de membru în Clubul Economic Maghiar din Budapesta.
Marele scrimer a ajuns campion mondial, om de afaceri, parlamentar în landul lui, dar nu a uitat niciodată România. După anul 1989 s-a întors în țară și a făcut afaceri la Satu Mare, locul în care s-a născut. A mediat o serie de contracte cu societăți din Germania care au permis crearea unor locuri de muncă . A continuat și în alte orașe din România, în unele cu succes, în altele lovindu-se de neplăceri pe care însă le-a depășit, continuând mereu cu entuziasm și o doză de perseverență.
Întrebat fiind dacă uneori se mai apropie de spadă, raspunde: „Nu, nu am timp” dovedind astfel o energie ieșită din comun.
În încheiere nu ne ramâne decât să îl felicităm cu ocazia aniversării sale și să îi mulțumim pentru tot, repetându-i că noi, cei din Satu Mare, îl vom întâmpina mereu cu mare drag și recunoștință, acasă.
